Sunt disperata si sunt precum un vampir. Vreau ceva dulce. Cat mai dulce si mai dulce daca se poate. Si ghininion nu am nimic in casa, poate doar un borcat cu miere in care zace indiferent un fagure.
Ei bine dupa o ora de tortura trebuie sa imi iau doza de “sange” care se numeste azi, miere. Dar nu pot asa sa dau buzna pentru ca imi dau tarcoale procesele de constiinta e ora 1 noaptea si eu mananc dulce. Clar s-a dus naibii tot efortul meu de a invinge “dulcele” . Asa ca dau si eu ture -ture borcanului meu cu miere si astept incuviintarea nebuniei mele. O primesc de la o prietena asa ca declar borcanului dragoste eterna … dar numai dupa ce il voi devora.
Vai ce extraordinara poate fi placerea vinovata a promisiunii incalcate. Fie denumita placerea mea borcan cu miere. 
. Am să dau şi un exemplu apropos de teoriile soţiei lui Sartre. „Nu te naşti, ci devii femeie. Niciun destin biologic, psihic, economic nu defineşte înfăţişarea pe care şi-o asumă în mijlocul societăţii femela speciei umane; ansamblul civilizaţiei elaborează acest produs intermediar între mascul şi castrat care este îndeobşte calificat drept feminin” e tot din cartea „Al doilea sex. Mai cred apoi că alături de Kierkegaard (iniţiatorul existentialismului) pot sta Jean Paul Satre, Husserl și Heidegger, Maurice Merleau-Ponty dar şi Simone de Beauvoir. Bine sunt multe de spus despre soţia lui Sartre dar mă opresc aici pentru că trebuie să mulţumesc. Teo draga, mulţumesc că mi-ai dat un număr de telefon care a însemnat o cotitură în viaţa mea din ultima perioadă. Acel număr de telefon m-a făcut să descopăr că pe lumea asta mai sunt oameni asemănători mie. Ciudaţi în felul lor dar extrem de frumoşi în interior.
